Da, am citit cartea asta și i-am rămas fidelă din ziua în care am renunțat să îmi cumpăr rochia care o văzusem luna trecută, iar din banii de bursă am adus acasă cea mai emoționantă carte pe care am citit-o până în momentul de față. Asta se întâmpla acum trei ani.
Acum zece minute am dat întâmplător peste unul dintre articolele care mai că nu te învață cum să îți bagi lingura în gură, în rest gândesc absolut totul pentru tine, în timp ce se bat cu pumnul în piept că ei trudesc pentru informarea și dezvoltarea femeii moderne (fraiera modernă). Cel mai repede îmi crește tensiunea când văd o replică de genul: „Fetelor, ce mai citim săptămâna asta?” Aș citi anunțul în care ai salvat creierele semidresate ale „fetelor” de încă o mâță - care scrie artificial, dintr-o imitație ieftină - spânzurându-te cu zdreanța pe care tu o numești tricou și despre care ai tupeul să mă convingi că merită să dau 299,9 lei ca să mă țină până la prima spălare. Când citesc „Fetelor, ce facem în timpul liber/ce gătim/ cum ne luăm chiloții azi/ când ne aruncăm de la parter/ etc ?” singura imagine care îmi vine în minte e aceea a unei pajiști însorite plină de capre identice care rumegă liniștite, mecanic. Adică, scuză-mă, cred că mă descurc și singură să aleg pe care parte a pajiștii sau ce fel de de iarbă am chef să rumeg azi.
Și uite așa mă văd condamnată să trăiesc ziua în care dragul de Enzo este transformat într-o pajiște artificială. Enzo a devenit pajiște. Știam că se va întâmpla asta, pentru că în ziua de azi e foarte important să te zbați până îl convingi pe cel de lângă tine că ești al naibii de profundă, urmând cu sfințenie pașii care ne sunt predați în reviste.
„Arta de a pilota pe ploaie” de Garth Stein m-a făcut să plâng, mi-a coborât durerea în infern ca mai apoi să zâmbesc terminând de citit ultimul rând. O singură dată am mai simțit atât de prezente lacrimile în ființa mea, lacrimi care vin ca o ploaie de foc. Ard tot ce întâlnesc în calea lor pentru ca la sfârșit să îți simți sufletul inundat de lumină.
Cum consider că ar trebui abordate cărțile de genul? În „liniște”. Descoperi cartea, o citești, îți alimentezi sufletul cu frazele ei magice și apoi taci inteligent. Nu este egoism. Recomanzi cartea, dar nu insiști. O carte frumoasă, profundă, nu trebuie murdărită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu