Argument

Adevărul este că mi-am pierdut jurnalul. În realitate am pierdut un caiet cu multe foi măzgălite cu pixul. Foi scrise? Gânduri? Emoții? Speranțe? Pentru a ne regăsi, trebuie să ne pierdem mai întâi.

vineri, 27 iunie 2014

Despre fluturi


         Stăm în fața unei chestii cu butoane și cu un ecran pe care îl privim poate prea multe ore pe zi și apăsăm din când în când pe niște poze care vorbesc despre prietenie, valori umane, viață și... iubire.
         Stăm singuri în fața unui ecran și distribuim fragmente scrise de alții despre iubire (fie ei vii sau morți, celebri sau doar niște frustrați care se joacă de-a salvatorii destinelor noastre și cerșesc pur și simplu atenție sub masca de cunoscători ai vieții). Penibil.
Oare ce așteptăm să se întâmple? Nimic. Absolut nimic nu se va întâmpla. E o blasfemie față de sufletul tău să distribui fluturii altcuiva. Caută în ființa ta. Vei fi surprins să te întâlnești. Iubește-ți fluturii, iubește-te.
        E foarte posibil ca mulți dintre fluturii tăi să aibă aripile zgâriate, sfâșiate sau slăbite dar tu le vei înțelege, le vei accepta și le vei cârpi, cosând povești noi. 
        Aripi cu răni cicatrizate, care vor învăța din nou să zboare pentru că le-ai oblojit cu răbdare și compasiune. 
        Acceptare.
        E un dans acesta, al fluturilor, definiți de împunsăturile acelor noastre pe pânza aripilor cărora le este sete de zbor.
        Fluturilor noștri le este sete de zbor și noi, pentru că nu-i ascultăm cu atenție, credem că destinația lor este iubirea, când nimic nu este mai greșit... zborul în sine este iubirea.


        





miercuri, 29 ianuarie 2014

Regăsire

Emoții, ezitări, un labirint în care te pierd și te regăsesc în fiecare zi. Pași care mă aduc din nou la tine. Frici de care mă împiedic și ajung să te văd tot mai departe, până ce amintirea ta devine o umbră care apasă sufletul meu. 
Oh, dar cunosc parfumul ăsta. L-am mai trăit cândva... e gravat în centrul ființei mele. 
Zâmbetul tău mă întreabă ce e iubirea. 
Iubirea e regăsire.
Sufletele noastre s-au împletit și despletit de atâtea ori... dar de fiecare dată s-au regăsit. A fost de ajuns să citească în lumina din privirea celuilalt. 
Brațele tale mă întreabă cum se simte iubirea.
Regăsirea e o plapumă care te-a îmbrățișat o noapte întreagă și când te întorci la ea te așteaptă cu aceeași căldură.

Suflete, ar fi de ajuns să citim în tăcerea dintre bătăile inimilor noastre.

Poate ne-am despletit de prea multe ori și poate de fiecare dată ai dus cu tine frânturi din curajul meu. Eu am păstrat tot ce am împletit în atâtea regăsiri... am nevoie de piesele lipsă pentru a recunoaște parfumul în ceața deasă a fricilor noastre.

Suflete, ajută inima mea să-și dezbrace armura ruginită de așteptare.