Nu pot să-ți spun ce va fi mâine... va ploua cu lacrimi, vor aluneca raze calde pe obrajii noștri? Oare am alergat prea mult desculță?... mi-am pierdut urma, vântul mi-a măturat curajul. Doar luna mai ascultă șoaptele nesigure ale inimii mele, dar tace, chiar și ea tace.
Ar trebui să dansez pe notele tăcerii, să-mi las ființa învăluită de tăcere și să ascult. Să mă ascult. Nu am mai făcut asta de mult, nu-i așa?
Azi mi-e sete de raze de soare, mi-e sete de un zâmbet sincer, mi-e sete de oameni... și de lumina din ochii tăi.
Azi tac pentru că vreau să aud cum respiră sufletul tău. Spune-i că mie poate să-mi vorbească. Am să-l ascult. Să-i mai spui că dacă e obosit, își poate odihni grijile și fricile pe genunchii mei.
Ar trebui să dansez pe notele tăcerii, să-mi las ființa învăluită de tăcere și să ascult. Să mă ascult. Nu am mai făcut asta de mult, nu-i așa?
Azi mi-e sete de raze de soare, mi-e sete de un zâmbet sincer, mi-e sete de oameni... și de lumina din ochii tăi.
Azi tac pentru că vreau să aud cum respiră sufletul tău. Spune-i că mie poate să-mi vorbească. Am să-l ascult. Să-i mai spui că dacă e obosit, își poate odihni grijile și fricile pe genunchii mei.
